Ce înseamnă să fii un om slab…oare nu cu toții avem vulnerabilități? Sunt momente în viața noastră în care ne simțim puternici, știm că avem controlul asupra lucrurilor din jurul nostru, suntem mulțumiți și împliniți. Dar ce se întâmplă atunci când realitatea nu este așa cum am vrea, când pare că mergem într-o altă direcție decât cea pe care ne-am propus-o, când suntem dezamagiți…de noi, de cei din jur?
Am mai vorbit într-un alt articol despre greșeala de a ne pune etichete. Trăim momente și momente, mai scurte sau mai lungi, mai fericite sau mai triste, iar asta nu înseamnă că suntem sau nu suntem într-un anumit fel. Nu este corect să ne catalogăm drept oameni puternici sau oameni slabi (sau în orice alt mod, suntem ființe complexe); altfel ce se întâmplă…ce se întâmplă atunci când lucrurile iau o altă întorsătură, după un timp îndelungat în care totul a mers extraordinar, după un timp în care ne-am considerat ființe puternice? Dintr-o dată ne transformăm din oameni puternici în oameni slabi?
Uneori ne ies la suprafață vulnerabilitățile, pentru că le avem, nu-i așa? Ele au fost acolo, au făcut și fac parte din ceea ce suntem noi, din propria persoană, iar asta nu înseamnă că suntem altfel acum, ci doar că suntem ființe umane. Există situații pe care le putem depăși singuri, dar de asemenea există și situații în viața noastră din care simțim că nu mai putem ieși, ne simțim blocați, prinși undeva, iar atunci avem nevoie de cineva care să ne ajute să depășim starea în care ne aflăm, să ne ajute să ne regăsim echilibrul.
Ai nevoie de un curaj extraordinar atât pentru a accepta că sunt momente peste care nu poți trece singur, cât și pentru a te dezvălui în fața unei alte ființe umane; să mergi la psihoterapie nu coincide nici în cea mai mică măsură cu a fi un om slab.
Psihoterapia poate fi cu adevărat un dar dacă ești suficient de curajos sa îl accepți!
Alexandra Arusoaiei 