Înțelepciunea

Înțelepciunea se presupune a fi una dintre cele mai înalte calități ale omenirii și ca atare este o resursă importantă pentru a trăi o viață bună. Este un concept atât intra-personal, cât și inter-personal, iar din punct de vedere al cunoștințelor, înțelepciunea este holistică, integrativă și echilibrată, presupunând cunoștințe despre modul în care putem avea viață plină de sens și satisfăcătoare. O preocupare în ceea ce privește problemele inter-personale, de asemenea face parte din nucleul înțelepciunii. Înțelepciunea nu este cunoaștere folosită pentru propria bunăstare; de asemenea este utilizată pentru bunăstarea celorlalți. Această orientare  inter-personală, de asemenea se reflectă în definițiile din dicționare ale  înțelepciunii, care se referă la a da în mod constant un sfat bun în situații dificile și incerte de viață, ca un aspect central al înțelepciunii. Abordările filozofice pentru definirea înțelepciunii spun că aceasta include disponibilitatea și aplicarea de cunoștințe despre dezvoltarea cu succes a sinelui și a celorlalți. În acest sens, înțelepciunea consideră ideea de a trăi o viață bună, în care concepțiile de bunăstare individuală și colectivă  sunt legate împreună și implică înțelegerea faptului ca una nu poate exista fără cealaltă. Așadar, atunci când facem referire la înțelepcine, ne gândim atât la bunăstarea individuală, cât și la cea colectivă, deoarece înțelepciunea presupune și conectare cu celelalte persoane. De asemenea, înțelepciunea mai este definită și ca aplicarea inteligenței, creativității și cunoștințelor pentru a obține un echilibru bun între dimensiunile inter-personale și dimensiunile intra-personale, cu scopul de a realiza cu adevărat un echilibru în ceea ce privește adaptarea individuală la mediile existente. Teoria lui Sternberg subliniază că înțelepciunea implică nu numai un echilibru între mai multe sisteme interne de funcționare, ci și un echilibru între o persoană și contextul acesteia. 

Există patru dimensiuni structurale ale înțelepciunii și totodată patru caracteristici majore pe care trebuie să le aibă o persoană pentru a fi considerată înțeleaptă: (1) cunoștințe excepționale în ceea ce privește achiziția înțelepciunii: înțelegerea naturii existenței umane, încercarea de a învăța din propriile greșeli, (2) cunoștințe excepționale cu privire la utilizarea înțelepciunii: știe când să dea/ să nu dea sfaturi, este persoana a cărui sfat este solicitat în probleme de viață, (3) cunoștințe excepționale despre contextul vieții: știe că prioritățile în viață se pot schimba, știe despre posibilele conflicte între diferite domenii de viață, (4) personalitate și funcționare socială excepționale: este un bun ascultător, este o persoana umană.

Înțelepciunea apare, de asemenea, din reflecţie. Examinând în mod constant și reflectând cu privire la experiența existențială, indivizii creează oportunități de identificare atât a punctelor forte, cât și a limitărilor personale. Această reflectare permite o mai bună înțelegere cu privire la sensul vieții și îmbunătățește capacitatea de a face față viitorului într-un mod mai bun.

De ce să mergi la psihoterapeut?

Am început să scriu acest articol în urma unor ședințe de terapie. Unii dintre pacienți mi-au zis în repetate rânduri că oricine ar trebui să vină la psiholog, că nu există persoană fără probleme, oricât de mărunte ar fi ele, că lor le-a făcut foarte bine psihoterapia și au început să-și pună unele întrebări și să se gândească la anumite aspecte mai în profunzime, lucruri care nu se întâmplau până acum. Mare mi-a fost bucuria să aud așa ceva!

În primul rând, este foarte important să cunoști cauza problemelor tale; odată ce înțelegem acest aspect, ne este ușor să înțelegem și cum s-au menținut și chiar cum s-au dezvoltat de-a lungul timpului problemele cu care ne confruntăm astăzi. Este extrem de important să cunoaștem rădăcina lucrurilor, de unde a început totul, cum s-au dezvoltat, cum am ajuns să fim așa cum suntem astăzi, de ce avem nevoile pe care le avem. Având un fir logic asupra vieții noastre, ne este ușor să o înțelegem și de asemenea să ne înțelegem pe noi înșine mai bine.

În al doilea rând, pentru a veni la psihoterapeut, nu este nevoie să ai tulburări mentale, poți veni pentru dezvoltare personală, pentru cunoaștere de sine, auto-acceptare, managementul conflictului și multe altele. De exemplu, poate că ți-ar plăcea să fii mai sociabil, poate că ți-ar plăcea să știi cum să comunici într-un mod mai eficient, să fii mai asertiv; pentru toate aceste lucruri un psihoterapeut te poate ajuta mult.

Ei bine…din tot ceea ce aud zi de zi, unde apare problema cea mai mare? La faptul că recunoști că ai unele probleme pe care nu le mai poți rezolva singur, recunoști că întâmpini dificultăți, dar îți este greu să mergi la psihoterapeut pentru că așa consideri: că nu te cunoaște, că nu vrei să te schimbi, că nu-ți știe viața și prin ce ai trecut. Și știi ce? Chiar ai dreptate! Eu, ca și psihoterapeut, nu am de unde să știu prin ce ai trecut, cât de greu ți-a fost și cum este viața ta, mai mult decât îmi permiți să aflu, mai mult decât te dezvălui. Și nu, nu o să pot să îți dau răspunsuri la toate întrebările, nu îți voi rezolva nici problemele pentru că rolul meu în terapie este acela de a te ghida, de a-ți oferi șansa învățării de noi abilități, astfel încât să depășești problemele. Tot ce pot să fac este să te ascult, să empatizez cu tine, să încerc să îți înțeleg ofurile atât de mult cât pot (poate prin unele din situațiile cu care te confrunți, am trecut și eu), să te ajut să ai și o altă perspectivă asupra lucrurilor, să le vezi și dintr-un alt unghi, cumva să descoperim împreună sursa problemelor tale, să înțelegem cum s-au menținut atâta timp și ce putem face pentru a le rezolva.

Soluții standard de tip hocus-pocus sau rețete, așa cum primești la medic, în cadrul psihoterapiei nu vei primi. Pentru că oricât de mult aș fi lucrat cu cazuri de anxietate, de depresie, de tulburări de panică, sau orice altceva, fiecare om este unic, motiv pentru care mă și feresc să spun că am experiență în a lucra cu ceva. Nu sunt medic, nu pot să spun că am experiență în lucrul cu o anumită tulburare, pentru că tu ești o ființă unică. Nu lucrez cu tulburările, cu problemele sau indiferent cum vrei să le numești, eu lucrez cu omul din fața mea, un om care este diferit de toți ceilalți; ești o persoană unică, cu propiile experiențe de viață, valori, trăiri emoționale. Nu am o rețetă să-ți dau, soluțiile le vom construi împreună. Tu trebuie doar să îți acorzi șansa unei prime ședințe de psihoterapie, după care nimic nu este obligatoriu. Dacă te simți bine și crezi că te va ajuta, vei veni în continuare, iar dacă crezi că nu te va ajuta, ești liber să renunți oricând.