Înțelepciunea se presupune a fi una dintre cele mai înalte calități ale omenirii și ca atare este o resursă importantă pentru a trăi o viață bună. Este un concept atât intra-personal, cât și inter-personal, iar din punct de vedere al cunoștințelor, înțelepciunea este holistică, integrativă și echilibrată, presupunând cunoștințe despre modul în care putem avea viață plină de sens și satisfăcătoare. O preocupare în ceea ce privește problemele inter-personale, de asemenea face parte din nucleul înțelepciunii. Înțelepciunea nu este cunoaștere folosită pentru propria bunăstare; de asemenea este utilizată pentru bunăstarea celorlalți. Această orientare inter-personală, de asemenea se reflectă în definițiile din dicționare ale înțelepciunii, care se referă la a da în mod constant un sfat bun în situații dificile și incerte de viață, ca un aspect central al înțelepciunii. Abordările filozofice pentru definirea înțelepciunii spun că aceasta include disponibilitatea și aplicarea de cunoștințe despre dezvoltarea cu succes a sinelui și a celorlalți. În acest sens, înțelepciunea consideră ideea de a trăi o viață bună, în care concepțiile de bunăstare individuală și colectivă sunt legate împreună și implică înțelegerea faptului ca una nu poate exista fără cealaltă. Așadar, atunci când facem referire la înțelepcine, ne gândim atât la bunăstarea individuală, cât și la cea colectivă, deoarece înțelepciunea presupune și conectare cu celelalte persoane. De asemenea, înțelepciunea mai este definită și ca aplicarea inteligenței, creativității și cunoștințelor pentru a obține un echilibru bun între dimensiunile inter-personale și dimensiunile intra-personale, cu scopul de a realiza cu adevărat un echilibru în ceea ce privește adaptarea individuală la mediile existente. Teoria lui Sternberg subliniază că înțelepciunea implică nu numai un echilibru între mai multe sisteme interne de funcționare, ci și un echilibru între o persoană și contextul acesteia.
Există patru dimensiuni structurale ale înțelepciunii și totodată patru caracteristici majore pe care trebuie să le aibă o persoană pentru a fi considerată înțeleaptă: (1) cunoștințe excepționale în ceea ce privește achiziția înțelepciunii: înțelegerea naturii existenței umane, încercarea de a învăța din propriile greșeli, (2) cunoștințe excepționale cu privire la utilizarea înțelepciunii: știe când să dea/ să nu dea sfaturi, este persoana a cărui sfat este solicitat în probleme de viață, (3) cunoștințe excepționale despre contextul vieții: știe că prioritățile în viață se pot schimba, știe despre posibilele conflicte între diferite domenii de viață, (4) personalitate și funcționare socială excepționale: este un bun ascultător, este o persoana umană.
Înțelepciunea apare, de asemenea, din reflecţie. Examinând în mod constant și reflectând cu privire la experiența existențială, indivizii creează oportunități de identificare atât a punctelor forte, cât și a limitărilor personale. Această reflectare permite o mai bună înțelegere cu privire la sensul vieții și îmbunătățește capacitatea de a face față viitorului într-un mod mai bun.
Alexandra Arusoaiei 