
Comunicarea eficientă se întemeiază pe a înțelege faptul că noi, cu toții, avem nevoi diferite, foarte specifice în ceea ce privește relațiile. Nu putem afirma că aceste nevoi sunt bune sau sunt rele, ele pur și simplu sunt ceea ce sunt. Sunt persoane care simt o nevoie accentuată de apropiere și trebuie să li se spună adesea de către partener că sunt iubite, respectate, apreciate. Pe de altă parte, sunt persoane care au nevoie să mențină o oarecare distanță (fie ea emoțională sau fizică) față de partener și să păstreze un nivel ridicat de independență. Fericirea noastră în relație depinde de modalitatea pe care o găsim pentru a comunica aceste nevoi într-un mod clar, fără să recurgem la atacuri sau la un comportament defensiv față de cealaltă persoană.
Există cinci principii ale comunicării eficiente (potrivit lui Levine & Heller), iar acestea sunt:
Fii sincer. Comunicarea eficientă înseamnă să fii deschis și absolut sincer în legătură cu sentimentele tale. Fii curajos atunci când este vorba despre emoții!
Concentrează-te asupra nevoilor personale. Aceste nevoi trebuie înțelese de celălalt în mod corect. Atunci când ne referim la exprimarea nevoilor personale, trebuie să avem în vedere acele nevoi care iau în considerare și starea de bine a partenerului. Dacă se întâmplă ca ele să-i provoace suferință, cu siguranță te vor afecta și pe tine; atunci când îi comunici partenerului ceea ce dorești este bine să folosești formulări precum “am nevoie“, “simt“, “doresc“, care atrag atenția asupra obiectivelor urmărite și nu asupra defectelor partenerului:
- “Am nevoie să mă simt în siguranță în relație. Atunci când te văd glumind cu chelnerița, mă simt ca și cum aș păși pe o gheață subțire.”,
- “Mă simt umilită atunci când mă contrazici de față cu prietenii tăi. Trebuie să simt că îmi respecți opiniile.”,
- “Vreau să știu că pot avea încredere în tine. Atunci când mergi prin baruri cu prietenii tăi, îmi fac o grămadă de griji la gândul că mă vei înșela.“
Exprimă-te cu claritate. Dacă vorbești în termeni generali, s-ar putea ca partenerul tău să nu înțeleagă ce dorești cu adevărat, iar din această cauză, șansele ca el să răspundă așteptărilor tale se reduc semnificativ. Spune-i exact ceea ce te deranjează:
- “Că nu rămâi cu mine peste noapte…“,
- “Că nu mă cauți zilnic…“,
- “Că ai spus că mă iubești și apoi te-ai răzgândit…“
Nu învinovăți. Nu-ți face partenerul să se simtă egoist sau incapabil. Comunicarea eficientă nu înseamnă să evidențiezi defectele celuilalt, iar formularea unor acuzații te vor îndepărta de la subiect și de aici nu mai este decât un pas spre un duet verbal.
Fii asertiv și nu te scuza. Nevoile tale în relația intimă sunt îndreptățite, punct. În ciuda faptului că partenerul s-ar putea să le considere nejustificate, ele sunt esențiale pentru fericirea ta, iar exprimarea lor fireasca este decisivă pentru comunicarea eficientă.



Înțelepciunea se presupune a fi una dintre cele mai înalte calități ale omenirii și ca atare este o resursă importantă pentru a trăi o viață bună. Este un concept atât intra-personal, cât și inter-personal, iar din punct de vedere al cunoștințelor, înțelepciunea este holistică, integrativă și echilibrată, presupunând cunoștințe despre modul în care putem avea viață plină de sens și satisfăcătoare. O preocupare în ceea ce privește problemele inter-personale, de asemenea face parte din nucleul înțelepciunii. Înțelepciunea nu este cunoaștere folosită pentru propria bunăstare; de asemenea este utilizată pentru bunăstarea celorlalți. Această orientare inter-personală, de asemenea se reflectă în definițiile din dicționare ale înțelepciunii, care se referă la a da în mod constant un sfat bun în situații dificile și incerte de viață, ca un aspect central al înțelepciunii. Abordările filozofice pentru definirea înțelepciunii spun că aceasta include disponibilitatea și aplicarea de cunoștințe despre dezvoltarea cu succes a sinelui și a celorlalți. În acest sens, înțelepciunea consideră ideea de a trăi o viață bună, în care concepțiile de bunăstare individuală și colectivă sunt legate împreună și implică înțelegerea faptului ca una nu poate exista fără cealaltă. Așadar, atunci când facem referire la înțelepcine, ne gândim atât la bunăstarea individuală, cât și la cea colectivă, deoarece înțelepciunea presupune și conectare cu celelalte persoane. 


Anxietatea poate fi definită ca o stare afectivă caracterizată de un set de reacţii emoţionale negative ce apar din anticiparea unui pericol real sau imaginar.